Leziunile de coafă rotatorie reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de durere și limitare a mobilității umărului, în special la persoanele active și la sportivii care implică mișcări repetitive deasupra capului (tenis, înot, aruncări). Coafa rotatorie este formată dintr-un grup de patru mușchi și tendoanele lor – supraspinos, infraspinos, subscapular și rotund mic – care stabilizează articulația umărului și permit mișcările de ridicare, rotație și extensie.

Cauze și factori de risc

Leziunile de coafă rotatorie pot apărea fie brusc, în urma unui traumatism (cădere, ridicare bruscă a unui obiect greu), fie progresiv, prin uzură degenerativă. Cea din urmă formă este mai frecventă, în special la persoanele de peste 40 de ani, ca urmare a scăderii vascularizației tendinoase și a proceselor de îmbătrânire.

Alți factori de risc importanți includ:

• Activități repetitive care solicită umărul (muncă fizică intensă, sporturi de aruncare);
• Postură incorectă sau dezechilibre musculare;
• Afecțiuni precum impingementul subacromial (ciupirea tendonului între acromion și capul humeral);
• Fumatul, care afectează procesul de vindecare tisulară.

Tipuri de leziuni

Leziunile de coafă rotatorie pot varia de la inflamații simple sau tendinite până la rupturi parțiale ori totale ale unuia sau mai multor tendoane.

• Tendinita coafei rotatorii: inflamație a tendoanelor cauzată de suprasolicitare.
• Bursita subacromială: inflamația bursei (sacul sinovial) care reduce frecarea între tendoane și os.
• Ruptura parțială: fibrele tendinoase sunt afectate, dar tendonul nu este complet separat de os.
• Ruptura completă: tendonul este complet desprins de inserția osoasă, necesitând adesea tratament chirurgical.

Simptome

Simptomul principal este durerea la nivelul umărului, care se accentuează la mișcări de ridicare sau rotație. Alte semne includ:

• Durere nocturnă, mai ales când pacientul se întinde pe umărul afectat;
• Slăbiciune musculară și dificultate la ridicarea brațului;
• Limitarea amplitudinii mișcărilor;
• Senzația de „pocnitură” sau de instabilitate.

Durerea poate iradia spre brațul superior, dar rareori depășește cotul. În formele cronice, pacienții pot observa scăderea forței și a masei musculare la nivelul umărului.

Diagnostic

Diagnosticul începe cu o evaluare clinică detaliată, în care medicul ortoped testează forța, mobilitatea și sensibilitatea umărului. Examinarea este completată de investigații imagistice:

• Ecografie musculo-scheletală: rapidă, accesibilă, permite vizualizarea leziunilor tendinoase;
• RMN (rezonanță magnetică nucleară): standardul de aur pentru evaluarea detaliată a tendoanelor, mușchilor și structurilor periarticulare;
• Radiografie: utilă pentru excluderea altor cauze de durere (artroză, calcificări).

Tratament

Tratamentul depinde de gravitatea leziunii, vârsta pacientului și nivelul de activitate.

1. Tratament conservator:
În cazurile ușoare sau moderate (tendinită, rupturi parțiale), se recomandă:

• Repaus și evitarea mișcărilor dureroase;
• Administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene;
• Infiltrații cu corticosteroizi sau PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite);
• Kinetoterapie – exerciții pentru întărirea mușchilor umărului și restabilirea mobilității;
• Fizioterapie – ultrasunete, laser, curenți terapeutici.

2. Tratament chirurgical:

În cazul rupturilor complete sau al eșecului tratamentului conservator, se recomandă repararea chirurgicală a tendoanelor. În prezent, metoda preferată este artroscopia de umăr, o procedură minim invazivă care permite refixarea tendoanelor cu ajutorul unor ancore speciale. După intervenție, pacientul urmează un program de recuperare progresivă, care durează, în general, între 3 și 6 luni.

Recuperare și prevenție

Recuperarea funcțională este esențială pentru refacerea completă a mobilității și a forței musculare. Kinetoterapia trebuie adaptată etapizat, sub supravegherea unui specialist.

Pentru prevenirea leziunilor de coafă rotatorie, se recomandă:

• Întărirea musculaturii centurii scapulare;
• Evitarea mișcărilor forțate sau repetate deasupra capului;
• Menținerea unei posturi corecte;
• Încălzirea corespunzătoare înainte de efort.

Concluzie:
Leziunile de coafă rotatorie pot afecta semnificativ calitatea vieții, limitând activitățile cotidiene și performanța sportivă. Diagnosticul precoce și tratamentul personalizat, fie conservator, fie chirurgical, asigură cele mai bune rezultate funcționale. O abordare multidisciplinară – ortopedie, fizioterapie și recuperare – rămâne cheia unei vindecări complete și durabile.